am crezut că putem fugi împreună din orașul ăsta

by Domnul P.

merg tot mai greu

cu gura plină de zâmbetul tău

cu plămânii locuiți de aerul tău

cu obrajii striviți de somnul tău

oamenii sunt amabili

îmi dau locuri de veci, chiar dacă mici

în viețile lor înghesuite

le beau dramele ca pe niște somnifere

orașul e medicul meu de familie

mă doare, domnule doctor

sunt un purice bolnav pe spinarea unei străzi

mă agăț de părul lui metalic

din plămâni îmi șoptești niște sânge

din gură îmi cad buzele tale

te pierd din mine

și-mi râzi din plămâni, sângerie

desprinderea ta are ceva fierbinte

îți pot auzi căldura

pot simți cum îți sfârâie gândurile

n-am crezut niciodată că durerea ta

arată atât de bine din spate

istovit,

deschid toracele în mijlocul străzii

îți mai arăt oasele o dată

ești sângele acestui oraș

te-am supt și am crezut

că putem fugi împreună de-aici

tot ce a fugit a fost sângele din zâmbetul tău

Advertisements