siberiana

by Domnul P.

mi-ai arătat zilele tale albe

pe aici nu mai trece niciun tren, mi-ai zis,

și te-ai pierdut într-o pădure de Șîșkin

cabana ta de tristeți împletite a rămas cu gura deschisă

când ți-am călcat pragul

aveai buzele reci

și pieile una mai albă decât alta

am băut împreună o gură de votcă, gura mea a fost mai mare decât gura ta

ți-am desfăcut pumnii

în mijlocul palmelor aveai câte o noapte neagră

e un baton de ciocolată, mi-ai zis,

și ai înghițit nopțile imediat

stomacul tău a devenit întuneric

pluteai pe amintirea șoldurilor tale

stăteam amândoi și așteptam trenul

înghițind câte o gură de votcă

eu, cu gura cât o cărare de Șîșkin

tu, cu zilele cât o tristețe împletită

mi-ai făcut un pulover galben din crucea bunicii mele

mi-era tare scurt la mâneci

zilele treceau foarte repede și brusc a început să mi se facă teamă

că în pieptul meu se adunau tot mai mulți

oameni triști

poate e puloverul, mi-ai zis,

dar m-ai asigurat că se mai lasă

după primele șapte bocete

stăteam acolo și așteptam trenul plângând

mi-ai cusut o gură frumoasă

prin care îți spuneam numai cuvinte verzi

am mai luat o gură de votcă

și m-am așezat flămând în palmele tale

pândind nopți negre de ciocolată

Advertisements