la două și jumătate, buzele tale arătau ora două

am știut că n-avem niciun viitor

imediat ce mi-ai arătat palmele tale transparente

ți-am făcut brățări din sârmă colorată

ca să știu când începi să mă mângâi cu aer

am știut că n-avem niciun viitor

când nu ți-am mai auzit lupii din oase

când din carnea ta n-au mai țâșnit

nori înfloriți

pe care să m-așezi obosit

mort sau viu

venind sau plecând

urând sau iubind

am știut că n-avem niciun viitor

îndată ce mi-ai arătat cum sânul tău stâng

luptă cu toți sânii din lume

pentru întâietatea luminii

am știut că n-avem niciun viitor

după felul în care ți-ai înfipt cuvintele

în pământul meu steril

așteptând zadarnic tulpina unei exclamații

am știut că n-avem niciun viitor

după ce mi-ai dezbrăcat încrederea de sânge

și-ai trimis-o goală prin lume

după ce m-ai dat la câinii coapselor tale

după ce m-ai târât prin mlaștina unei bătăi de inimă

atât de adâncă

încât pare să nu se fi oprit nici acum,

când știm sigur că nu avem niciun viitor

Advertisements