atenție, îmi atârnă ceva

pe sub pielea noastră începuseră să crească trenuri:

oameni grăbiți, mulți dintre ei morți,

umpleau vagon după vagon

călătorind spre sângele cald în care voiau să construiască orașe

călătoresc și eu într-un tren din cineva

îngrijindu-mi trenurile de sub piele

vorbind prin semne

abandonând în vagoane bucăți din trup sau din viață

trimițând călătorilor felicitări de sărbători și onomastice

dorindu-le călătorie frumoasă

mulți dintre ei morți

începuseră să devină

canapele scrumiere ferestre cu geamuri securizate

începuserăm să ne obișnuim să ne oprim unul în altul

să avem gust de ulei încins și respirație albastră

să ne botezăm copiii în curent

așezându-i apoi goi mici și albi în fața morții

în vagonul restaurant

*

pe sub pielea noastră începuseră să crească trenuri

așteptând mereu câte ceva

plecând mereu spre undeva

pline cu oameni grăbiți, mulți dintre ei morți,

stăm cu ei la masă, ni se urcă în pat,

ne umplu gura, ne înfundă urechile,

ne sugrumă vintrele, sexul,

ne strivesc articulațiile

și ne lasă așa, atârnând prin noi înșine,

atârnând și ei de noi,

un ciorchine de trupuri străbătute de trenuri

Advertisements