coborâre la scară globală

by Domnul P.

într-o zi

am luat liftul până într-o altă zi

erai cu trei secole mai frumoasă

habar nu aveam la ce etaj sunt

ușile liftului miroseau a primăvară

m-ai luat de mână și mi-ai cântat la trompetă

cum numai tu știai să cânți la trompetă la vremea aceea

oamenii purtau niște mașinării grozave prinse la pălărie

mașinăriile dădeau bună ziua în locul lor

mașinăriile trăiau bună ziua în locul lor

mașinăriile nu erau deloc la locul lor

îmi era rușine să ies în lume cu capul gol

fără să știu să dau bună ziua

doar cu mâna ta cu trei secole mai frumoasă

cu ușile mirosind a primăvară

cu un lift defect care nu mai voia să mă aducă înapoi

nici măcar să mă reducă înapoi

cu un iceberg rătăcit din care mușca părăsirea globală

cu oceane de pălării cât vedeai cu ochii

și ochii vedeau destul de bine, să știi

cu un cântec trist la trompetă

cu mine de mână fără să știu să dau bună ziua

cu orașul mușuroi în care stăteam unul peste celălalt

cântam unul peste celălalt

coboram unul peste celălalt

atenți doar la pălării

cântecul începuse să miroasă a lift

erai tot mai frumoasă

nu-mi dădeam seama cât de repede coboară liftul

ușile miroseau deja a iarnă

eram tot mai frumos și secolele începeau să se aștearnă între noi

unele peste altele

atente doar la pălării

din care mușca părăsirea globală

Advertisements