ștreangul nr.1

venise vremea în care spuneam taților pe nume

ne îmbrăcam înfrigurați în pieile prietenilor

ne legam bocancii cu ștreanguri

fierbeam ceaiuri în sânge

frământam flămânzi pâini în burțile mamelor

apăram viața cu crucile morților

chemam tații pe nume, domnule tată, domnule tată

rugam dumnezeii să transpire un pic mai încolo

respiram greu înotând în amniotica frică

venise vremea să ne lepădăm de carne

fluieram pacea în tibii albicioase

făuream copii în tăcere

în pământ

muți, orbi, pregătiți pentru orice fel de sunet

care ar fi putut să ne tulbure pacea

venise vremea să ne smulgem noi-ul din noi

îl frângeam până mai puteam plânge

apoi

în aceeași tăcere

făceam o apă din lacrimile noastre

și plecam

venise vremea, simplu

Advertisements